Progres și progresism

    Progresul nu este atunci când reușim să învățăm anumite teorii sau anumite idei ci atunci când reușim să dezvoltăm idei și teorii noi pornind de la ceea ce am învățat. Asta pentru că progresul înseamnă evoluție, deci depășirea limitelor de cunoștință și de ideologie pe care le-am avut până la un anumit punct și care ne-au fost atribuite prin învățare sau prin simplă asillmilare a ideilor cu care ne-am format.     Metafora prin care a avea azi un leu, mâine doi iar poimâine trei lei nu este o metaforă a progresului ci o metaforă a acumulării de cunoștințe. Progresul va fi atunci când cel care are trei lei conștientizează că el cu acei trei lei poate face lucruri pe care nimeni nu le-a mai făcut până atunci sau când va înțelege valoarea celor trei lei dincolo de valoarea lor de schimb de mărfuri și servicii. Aici mai avem de a face cu o alta formă de progres în contextul în care de cativa ani în lumea fiscală se creaza o alta formă de schimb de valoare, este vorba de criptovalute. Este vorba despre un domeniu complect nou, independent, ce nu cunoaste limitele banilor gestionați de bancile nationale cu tot ce implica acestia (taxare, devalorizare, control).     Progresele se produc în continuu la nivel individual și de comunitate. Sunt progrese ce au mai mult sau mai puțin succes însă la nivel de societate progresul se produce atunci când societatea este dispusă să accepte acel progres. Niciodata o idee sau o tehnologie nouă nu va fi acceptata de societate daca nu va fi prezentată corect sau dacă cei care se opun acelei forme de progres reusesc să o prezinte ca fiind un defect. Insă și mai important este ca progresul trebuie creat expus si prezentat pentru a veni in folosul comunitătilor și al societătilor. Trebuie să aducă beneficii intregii comunităti ci nu să excludă categorii sau sa creeze daune sociale. Bineînțeles că progresul este văzut ca un defect foarte mare. Asta pentru că progresul la nivel de societate răstoarnă anumite echilibre ierarhice acolo unde se produce un progres la nivel de societate anumiți subiecți se poziționează în ierarhia burgheză purtând cu ei idei noi. Progresul este un pericol pentru o altă categorie socială. Aceea a așa-zișilor feudali. Este aceea categorie formată din funcționarii de stat ce ocupă roluri strategice zeci de ani și care favorizează sau blochează instituțiile pe care le conduc. Aceștia sunt cei mai mari opozanți ai progresismului tocmai pentru că partea conservatoare le asigură menținerea a ceea ce ei controlează și bineînțeles le asigură și posibilitatea de a transmite acele puteri ca și moștenire. În occident unde astfel de ierarhii sunt consolidate. Se pot vedea directori sau funcționari ce ocupă acele roluri datorită părinților lor care le-au fost lăsate "moștenire". Vorbim despre avocați, notari, directori de instituții de stat, etc.     Un alt cerc de interese care se opune progresului este biserica în Europa. Martin Luther a deschis ochii europenilor dându-le posibilitatea de a înțelege că pot fi liberi printr-un "simplu" gest. Acela de a traduce cărțile sfinte. Deci biserica niciodată nu va agrea progresul pentru că progresul când se concretizează în cunoaștere, gândire și dezbatere ajunge să pună întrebări și automat să găsească răspunsuri iar răspunsurile pot pune în pericol controlul pe care-l are biserica asupra gândirii individuale și de masă. Gândirea liberă rupe limitele dogmelor. Deci gândirea liberă aduce progrese care se pot concretiza în libertăți de exprimare, de opinie, de trai. Asta înseamnă că omul liber este cel care înțelege că poate să-și construiască un viitor propriu și pentru proprii copii și fără să fie condiționat de reguli stricte discriminatoare care până la un moment dat l-au condiționat mai mult sau mai puțin în luarea anumitor decizii personale sau profesionale, sau să-și limiteze trăirea unor sentimente.     Primul război mondial a fost un progres tocmai pentru că sau cerut anumite libertăți care au fost obținute tocmai datorită războiului. Vorbim despre libertățile popoarelor europene de a se rupe de diverse puteri nobiliare și a se constitui în state. Practic după primul război mondial dispar imperiile în Europa și nasc multe state independente.     Se crede că progresul digital produce inegalități. Eu nu sunt absolut de acord cu asta pentru că progresul a rupt și mai multe ierarhii. Aceste ierarhii sau consolidat după 1945 și până în prezent cu foarte puține modificări la nivel de dinamică ierarhică. Progresul a dat posibilitatea săracilor în primul rând să aibă acces la mâncare sănătate și învățământ. Drepturi care până în 1900 nu erau accesibile aproape niciunui simplu cetățean european. Progresul rupe limitarea instituțiilor de învățământ de a limita cunoașterea și puterea prin cunoaștere a categoriilor sociale sărace și fără acces la informație. Deci iată o altă răsturnare de ierarhii ce face ca progresul să fie un rău pentru o altă categorie ierarhică. Aceea a rectorilor universitari care puteau decide numele celor care pot avea acces la informație de calitate. Faptul că avem posibilitatea la informație curată, directă și utilă dă posibilitatea mult mai multor persoane să pretindă accesul la anumite drepturi, meserii sau funcții. Noile tehnologii permite oamenilor simpli să acceseze servicii care până acum erau puse la dispoziție de către funcționarii publici și liderii burocratici în mod discreționar sau după bunul plac. De multe ori funcționarii publici pur și simplu nu vor să pună la dispoziția oamenilor simpli ceea ce legea îi obligă.     Un alt beneficiu extraordinar al tehnologiei este acela de a fi ridicat enorm calitatea stilului de viață al muncitorilor prin eliminarea multor munci grele care distrug sănătatea, deci oamenii au șansa de a trăi mai mult și fără să sufere anumite boli sau accidente profesionale care în trecut erau inevitabile.     Eu cred că dintotdeauna problemele oamenilor au fost acelea de a avea acces la informații și acelea de a ști să le folosească în cel mai bun mod posibil. Noi azi avem marele avantaj de a beneficia de un volum imens de informații, deci progresul se formează prin procesarea informațiilor pe care le avem iar tehnologia secolului nostru tocmai asta ne oferă cantitatea de informație. Azi informațiile ajung la foarte multe persoane deci cu cât mai multe persoane cunosc un subiect cu atât mai mult se creează posibilitatea de a se crea idei care să creeze progres. Un alt motiv poate cel mai important este acela că pe o serie de idei pot munci, discuta, gândi sau elabora concepte noi multe persoane din foarte multe culturi cu foarte multe nivele de formare profesională din orice colț al planetei ÎN ACELAȘI TIMP! Asta dă un avantaj enorm progresului un avantaj care va face ca totul să progreseze (scuzați repetitivitatea) cu viteze exorbitante. Luați exemplul coronavirusului. Fără tehnologia și capacitatea de comunicare pe care o avem azi ar fi fost imposibil să se creeze un vaccin în timpi atât de scurți.     Soros este un progresist este un excelent progresist pentru că el prin speculațiile financiare pe care le-a făcut a demonstrat că băncile naționale europene au făcut anumite greșeli financiare ce nu trebuiesc făcute. El a făcut ca acei bancheri și acele state ce au neglijat anumite reguli elementare de finanță să plătească pe drept. Eu cred că ăsta e un lucru bun pentru că așa învățăm că întotdeauna trebuie să fim responsabili la toate capitolele. O altă parte progresistă a fost aceea de a construi o societate civilă transversală în foarte multe puncte ale planetei însă mai ales în blocul ex comunist care are un mare gol educativ și cultural. Bineînțeles că ONG-urile lui Soros nu sunt văzute cu ochii buni tocmai pentru că ele au deschis ochii opiniei publice pe care o educă și pentru că prin educație a ajutat distrugerea unor ierarhii care vroiau să se mențină la putere după căderea blocului comunist. Datorită organizațiilor pe care el le-a sponsorizat s-au creat poluri de gândire progresistă care au adus în discuție drepturile civile din toate punctele de vedere in tarile ex comuniste. Aici amintim grupurile feministe, minoritățile etnice și emigranții.     Deci trebuie sa acceptăm că progresul aduce avantaje si dezavantaje, aduce răsturnări de ierarhii și distruge acele asa-zise normalităti ce crează confort și bunăstare pentru anumite categorii sociale însă obligă majoritatea să traiăscă în limitării de diverse forme. Asta înseamnă că progresul este cel care distruge echilibrele ce tind sa normalizeze obiceiurile dăunătorare societătilor sau a comunitătilor în general.